În cursă

M-ai cunoscut timidă,zâmbăreaţă,confuză,
Prea imatură însă pentru a avea o scuză.
Mi-ai pus pe ceafă cunună albă de crini,
Ca mai apoi singur să o transformi în spini.


Aveai în zâmbet o inocenţă ce nu era a ta...
O colectai de la sufletele ce se iluzionau cu ea.
Mânjeai trupuri tremurânde, suave, angelice, virgine
Cu mâinile-ţi murdare de cenuşa viselor arse de tine.




Minţeai frumos,ducându-mi gândul mult prea departe,
În braţele-ţi arzând, încercam să-ţi caut dreptate
Pentru vorbele grele şi rare ce nu se plămădeau,
Simţeau ele oare la fel când în mreje îşi cădeau ?